mâinile căzând în dizgrație
ghemuite
triste în sâmbăta roșcată
zvârcolită
fără sfârșit
și degetul care arată ieșirea din serai
au reușit să mă adoarmă
în imediatul tău de femeie

ah și ce ușor te derulai în obrazul meu
ce pasăre carnivoră creștea de nicăieri spre gloria asfaltului
ca un război înfrânt
din cerul gurii înspre cuvântul mâine
când nu mai eram
nici oaspeți
nici răsturnați
nici (sub)pământeni

după un timp
am încetat din vis